Philippe Wallon - Psihologia desenului la copil

Lucrarea „Psihologia desenului la copil” de Philippe Wallon aduce o perspectivă detaliată și profundă asupra modului în care desenul reflectă dezvoltarea cognitivă, afectivă și socială a copilului. Dincolo de simplul act artistic, desenul este abordat ca o formă de expresie a lumii interioare a copilului, un limbaj simbolic prin care acesta comunică gânduri, emoții și stări greu de exprimat prin cuvinte. Wallon explorează atât aspectele psihologice, cât și cele educaționale ale desenului, punând accent pe legătura dintre evoluția desenului și stadiile dezvoltării copilului.

Autorul subliniază că desenul este una dintre primele forme de comunicare nonverbală ale copilului, apărând înainte ca limbajul să fie complet dezvoltat. Primele desene sunt, de regulă, compuse din linii, puncte și forme neregulate, fără o intenție artistică clară, dar cu o încărcătură afectivă profundă. Wallon evidențiază faptul că, în aceste stadii incipiente, desenul este mai degrabă o formă de descărcare a energiei psihice și o modalitate de explorare a relației dintre corp și spațiu. Copilul nu desenează pentru a reda realitatea în mod fidel, ci pentru a-și crea o realitate proprie, o lume simbolică în care se simte în siguranță.

Pe măsură ce copilul crește, desenul său devine mai structurat și mai apropiat de realitate. Philippe Wallon identifică anumite etape caracteristice în evoluția desenului: de la „mâzgăliturile” spontane ale copilului mic, la schemele grafice rudimentare, apoi la reprezentările figurative schematice și, în cele din urmă, la desenul realist. Fiecare etapă corespunde unui anumit nivel de dezvoltare cognitivă și afectivă, dar și unui anumit tip de relație cu lumea exterioară. De exemplu, în perioada preșcolară, copilul tinde să deseneze oameni ca fiind alcătuiți dintr-un cap rotund și patru linii, fără să respecte proporțiile reale ale corpului. Aceste desene pot părea naive sau lipsite de coerență pentru un adult, dar ele sunt, de fapt, expresii autentice ale modului în care copilul percepe și înțelege lumea în acel moment.

De asemenea, lucrarea scoate în evidență rolul mediului familial și educațional în dezvoltarea desenului. Un copil încurajat să deseneze liber, fără judecăți sau presiuni, va avea o relație sănătoasă cu creativitatea și va putea să-și exprime emoțiile într-un mod constructiv. Dimpotrivă, un mediu restrictiv sau critic poate inhiba dorința copilului de a se exprima prin desen, afectându-i încrederea în sine și în propria imaginație. Wallon atrage atenția asupra importanței unei abordări empatice și deschise din partea adulților, care trebuie să înțeleagă desenul ca pe o punte de comunicare, nu doar ca pe o activitate estetică.

Așadar, „Psihologia desenului la copil” de Philippe Wallon este o lucrare importantă pentru cei care lucrează cu copii sau doresc să înțeleagă mai amănunțit complexitatea dezvoltării psihologice din perspectiva expresiei grafice. Desenul nu este doar o activitate recreativă, ci un mijloc profund de comunicare, reflecție și explorare a sinelui. Prin această carte, Wallon oferă o viziune complexă, echilibrată și umanistă asupra copilului, încurajând observarea atentă și respectuoasă a modului în care fiecare individ mic își construiește lumea prin linii și culori.

Pe site-ul nostru, la numai un click depărtare, cartea este de găsit în mai multe ediții: TREI (2008), TREI (2012).