Vieti paralele


Plutarh - Vieti paralele
Vieți paralele, scrisă de Plutarh probabil la începutul secolului al II-lea, reprezintă o serie de 48 de biografii ale unor oameni faimoși, aranjate în tandem exact, pentru a evidenția virtuțile morale sau defectele acestora.
La noi Viețile paralele au fost publicate la Editura Științifică în format de 5 volume, iar mai apoi și la Editura Minerva precum și alte edituri.
Vieți paralele, este și cea mai cunoscută operă a lui Plutarh, cuprinzând 50 de biografii, 46 dintre ele fiind sub formă de pereche, comparându-se grecul cu romanul, câteva exemple concludente fiind Tezeu - Romulus, Alexandru cel Mare - Caesar, Demostene - Cicero, Licurg - Numa Pompilius. Opera este interesantă nu numai din punctul de vedere istorico-cultural, ci și pentru că sunt relatate anecdote și citate, prin care Plutarh reușește să caracterizeze personalitățile respective. Aceste biografii au reprezentat un model și pentru scriitorul francez Michel de Montaigne, în opera sa Essais și o sursă bună de inspirație pentru tragediile lui Shakespeare.
În primul paragraf din Viața lui Alexandru cel Mare, Plutarh nu era interesat în a reda istoria cu acuratețe, ci în a explora influența caracterului, bună sau rea, asupra destinelor oamenilor. În același timp face și o paralelă între Grecia și Imperiul Roman. Interesul său este în primul rând etic, deși viețile celor din operă au și o deosebită valoare istorică.
Prima versiune printată a Vieților paralele a apărut în Roma în anul 1470. Traducerea lui Thomas North din anul 1579, a reprezentat o sursă pentru Shakespeare ulterior. Jacob Tonson a printat mai multe ediții ale Vieților paralele la sfârșitul secolului XVII, începând cu un set de 5 volume printat în 1688.


sus