Radu Gyr - Pragul de piatra

Radu Gyr a fost un poet, eseist, dramaturg și profesor universitar român, cunoscut mai ales pentru poezia sa cu tematică spirituală și patriotică.

Cartea "Pragul de piatră", publicată pentru prima oară în anul 1998, este o mărturie lirică de forță: un poet ajuns în pragul conștient al vieții sale își ridică vocea - nu în trimf, ci într-o tăcută și solemnă chemare. Volumul, publicat postum, reunește poezii din ultimii ani de viață ai poetului, marcate de introspecție, seninătate melancolică și dorință de împăcare cu destinul. Titlul - "Pragul de piatră" - trimite simbolic la momentul trecerii: de la viață la moarte, de la suferință la mântuire, de la lumea trecătoare la veșnicie. "Pragul" semnifică momentul de trecere - între viață și moarte, între pământ și cer, între suferință și mântuire. Poetul se află la acest hotar existențial, privindu-l cu o înțelepciune senină. "Piatra" sugerează duritatea, statornicia, credința neclintită. Ea este simbolul suferinței asumate, dar și al temeiniciei sufletului. Prin urmare, titlul exprimă trecerea prin suferință spre eternitate, drumul omului care, după ce a indurat greutatea vieții, atinge împăcarea cu divinitatea. În tot volumul se simte o profundă dimensiune creștină, aceasta devenind scutul prin care Gyr depășește disperarea. El nu cere izbăvire imediată, ci sens în suferință. Poezia se transformă într-o rugă, într-o meditație asupra luminii și iubirii divine. Moartea este percepută nu ca un sfârșit, ci ca o întoarcere acasă, o trecere lină spre veșnicie. Poetul privește timpul ca pe o scurgere blândă spre lumină, iar moartea devine pragul ce deschide "zarea marelui cules". În multe poeme se regăsește ecoul neamului românesc, al unei suferințe colective. Poetul nu vorbește doar despre sine, ci despre un popor întreg trecut prin suferință, întemnițare, dar neînfrânt în credință. Stilul autorului este unul solemn, dar senin, lipsit de patetism tineresc. Limbajul este limpede, dar plin de simboluri biblice și imagini poetice puternice: piatra, pragul, lumina, aripa, lacrima, zarea. Ritmul poeziilor este interior, meditativ, adesea construit pe versuri scurte, aproape că o incantație. Tonul general este de resemnare demnă, nu de disperare. Poetul nu se plânge, ci contemplă și înțelege. "Vișinul de pe deal", poezia care deschide volumul "Pragul de piatră", este una dintre cele mai frumoase și sensibile poezii scrise de Radu Gyr. Este o poezie de o simplitate emoționantă, dar profund simbolică, în care tema principală este trecerea timpului și permanența amintirii. Poezia vișinului bătrân, aflat "sus, pe deal", care i-a fost martor tăcut în tinerețe - locul unde a trăit bucurii, iubiri și vise, a fost scrisă într-o perioadă târzie din viața poetului, când Gyr se afla într-o fază de profundă reflecție asupra vieții, naturii și memoriei. Motivul vișinului devine un simbol al tinereții pierdute, al iubirii trecute și al legăturii dintre om și natură. Prin tonul blând și melancolic, poezia exprimă nostalgia după anii tinereții, dar și recunoștință față de frumusețea trecutului. Printre temele principale ale poeziei se numără: trecerea timpului și schimbarea - viața omului e trecătoare, dar natura rămâne; amintirea tinereții - vișinul păstrează în el ecoul unei iubiri sau al unei perioade de lumină; relația dintre om și natură - natura e martor tăcut al destinului uman; reconcilierea cu destinul - poetul nu se revoltă împotriva trecerii, ci o privește cu înțelepciune. Mesajul poeziei este unul de acceptare a trecerii timpului și de recunoștință pentru amintirile frumoase. Autorul sugerează că tot ceea ce iubim lasă o urmă în lume, chiar dacă noi ne stingem.

Cartea "Pragul de piatră" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Lucman (2012) și Vremea (1998).