Radu Gyr este unul dintre marii poeți ai liricii creștine și ai poeziei de detenție românești, viața și opera sa reflectând curaj, demnitate și rezistentă morală. Opera sa cuprinde volume precum "Poemele inimii", Cântece de vitejie și jertfă", "Cântece în temniță" și "Sângele temniței. Stigmate", în care sunt abordate teme precum credință, suferință, libertatea interioară, martiriul și iubirea de patrie. Radu Gyr a trăit într-o perioadă zbuciumată: interbelic, al Doilea Războiul Mondial și regimul comunist; fiind prigonit și închis pentru convingerile sale politice, trăind mai mulți ani în detenție politică. Experiențele din închisoare i-au marcat profund creația, conferindu-i poeziei sale forță morală și spirituală deosebită.
Cartea "Sângele temniței", publicată pentru prima oară în anul 1998, cuprinde creații ale lui Radu Gyr inspirate de experiențele sale de detenție, de criză morală și spirituală indusă de regimul comunist, dar și de rezistența interioară și credința autorului. Volumul este o mărturie poetică a experiențelor trăite în detenția politică, o călătorie prin durere, credință și rezistență morală. Poezia sa nu este doar literatură, ci și o lecție de demnitate și curaj, transformată în imagini poetice de o rară intensitate. Tema centrală a cărții este suferința ca martiriu și credința ca salvare. Închis în închisorile comuniste, poetul meditează asupra limitelor umane, asupra puterii spiritului și a rostului suferinței. Prin poezie, suferința devine o cale de purificare și de înălțare spirituală, iar moartea nu e un final, ci un prag al eternității. Eul liric este autobiografic, un om aflat în detenție, confruntat cu suferința extremă. Acesta nu se revoltă pur și simplu, ci transformă durerea în poezie, găsind în credință și în meditație sensul existenței. El devine simbolul rezistenței spirituale, în fața unui sistem represiv, și martor al propriei umanități. Mesajul fundamental al volumului este că omul poate depăși orice suferință prin credință și demnitate. Chiar și în întunericul temniței, spiritul poate rămâne liber. Poezia lui Gyr arată că suferința, când e trăită cu conștiință și curaj, devine instrument de mânturie și transfigurare. Poezia "Zăbrele", una dintre cele care deschid volumul de poezii "Sângele temniței", scoate în evidență suferința deținului, dar și forța spirituală care îl face să reziste. Zăbrelele nu sunt doar elemente fizice ale închisorii, ci și simboluri ale limitărilor, ale constrângerii și ale captivării morale și psihice. Personajul este un deținut care privește înapoi la propria captivitate, meditativ, grav și resemnat, dar în același timp plin de demnitate și speranță. Printre simbolurile principale ale poeziei se numără: zăbrelele - limitarea libertății, constrângere, captivitate; temnița - locul izolării, al introspecției, al suferinței; lumina - speranța, credința, ideal de libertate; lanțurile - suferința fizică și morală. "Zabrele" nu urmează o narațiune clasică, ci este o meditație lirică, organizată în imagini succesive: de la privirea zăbrelelor fizice, la reflecția asupra captivării interioare, culminând cu un mesaj de rezistență spirituală. Această structură permite cititorului să simtă progresiv constrângerea, durerea și înălțarea spirituală a personajului liric. Această poezie este emblematică pentru lirica carcerală a lui Radu Gyr, în care suferința și durerea devin simboluri ale rezistenței morale și spirituale. Prin imagini puternice, limbaj sobru și simboluri sugestive, autorul trasmite un mesaj universal: omul poate rămâne liber în spirit chiar și atunci când corpul îi este înlănțuit.
Cartea "Sângele temniței" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în patru ediții, și anume: Lucman (2009), Vremea (1998), Vremea (2003) și Vremea XXI (2003).