Radu Paraschivescu - Fluturele negru

Poate ați auzit de titluri precum "Maimuța carpatinā" sau "Ghidul nesimțitului", ei bine acestea au fost scrise de Radu Paraschivescu. Nu dintotdeauna a fost scriitor, a fost profesor, redactor, translator până și crainic la radio și la televiziune, dar una i-a fost pasiunea ascunsă. Așa se face că în 2000 publică primele romane, Efemerida și Balul fantomelor, ce nu l-au ajutat prea mult să ajungă cunoscut însă datorită numelui său ce era cam pe interiorul fiecărei cărți, a reușit să se ridice repede în fața cititorilor.

Lucrarea "Fluturele negru" a fost publicată pentru prima dată la editura Humanitas în anul 2010, urmând să apară o nouă ediție la nouă ani distanță la aceeași editură.

Avem parte de această dată de o călătorie în viață pictorului Caravaggio, un nebun al artei și un iubitor al non-culorii negru. Cartea este structurată pe două planuri: cel interior, în care autorul își spune gândurile și trăirile ca într-un jurnal, și cel exterior care se ramifică prin dialogul cu alte personaje. S-a încercat o incursiune în limbajul arhaic al vremii însă pe ici pe colo mai găsim câte un neologism poznaș ce ne scoate din filmul întâmplat în secolul al XVI-lea.

Caravaggio a fost adesea judecat de Biserică, la un moment dat chiar i-au dat statutul de diavol pentru că folosea ca model pentru pictura sfinților prostituate. A fost și în închisoare și asta nu l-am afectat în nici un fel, dimpotrivă, scenele de tortură văzute acolo au fost o inspirație pentru el. Fluturele negru sau Acherontia, îi apare în vis și devine o obsesie pentru el la fel cum Lida a fost obsesia lui Michelangelo. I-au trebuit multe încercări până să reușească să așterne pe pânză exact ce văzuse, dar când a reușit, a creat și cea mai de preț operă a sa. Să nu credeți cumva că această carte este despre păcate și vicii, dimpotrivă, este despre culori și iubire și despre un om care oricât de nebun ar fi fost considerat, a reușit să ajungă un exemplu. Ne descrie explicit ce fel era văzută arta sa în vremea aceea și face o paralelă la cum este văzută astăzi, pentru că multe secole ai trecut și politica statelor s-a schimbat, iar asta n-a făcut decât să îl ajute pe marele pictor.