Sandina Stan s-a nascut in 1917, la Iasi, si a murit in 1989, la Bucuresti. A fost actrita de teatru si film, profesoara de arta teatrala si una dintre personalitatile importante ale pedagogiei vorbirii scenice din Romania. Formarea sa artistica a inceput la Conservatorul din Iasi, unde a studiat in clasa cunoscutei actrite Agatha Barsescu. Dupa absolvire, si-a continuat pregatirea la Paris, unde a studiat canto la Ecole Normale de Musique, institutie fondata de Alfred Cortot, iar in domeniul artei teatrale a lucrat cu Charles Dullin, una dintre figurile importante ale teatrului francez modern.

Cariera sa a fost legata atat de scena, cat si de invatamantul teatral. Sandina Stan a activat ca actrita, dar si-a consacrat o parte importanta a activitatii formarii viitorilor actori. A predat dictie si vorbire scenica la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale” din Bucuresti, unde a ajuns sefa Catedrei de Arta si Tehnica Vorbirii. Marturii ale unor fosti studenti ai institutului o mentioneaza printre profesorii care au contribuit la pregatirea generatiilor de actori formate in aceasta institutie.

Activitatea pedagogica a Sandinei Stan pornea de la ideea ca vocea si rostirea reprezinta instrumente fundamentale ale actorului. Pentru ea, vorbirea scenica nu insemna doar pronuntarea corecta a cuvintelor, ci presupunea controlul respiratiei, functionarea corecta a aparatului fonator, claritatea articulatiei, accentul, ritmul si capacitatea de a transmite sensul si emotia unui text. Exercitiile propuse de ea au ramas in traditia pedagogiei teatrale romanesti si continua sa fie mentionate in bibliografiile cursurilor universitare dedicate artei actorului si vorbirii scenice.

Prima dintre lucrarile sale dedicate acestei problematici este Tehnica vorbirii scenice, publicata in 1967 la Editura Didactica si Pedagogica, in colaborare editoriala cu Comitetul de Stat pentru Cultura si Arta. Cartea are caracter practic si pedagogic si trateaza probleme de respiratie, articulatie, pronuntie si corectare a deficientelor de vorbire. Pentru actor, tehnica vocala este prezentata ca o forma de antrenament necesara obtinerii unei rostiri clare si expresive. Lucrarea a devenit una dintre referintele bibliografice utilizate in pregatirea actorilor.

In 1972 a aparut Arta vorbirii scenice, publicata de Editura Didactica si Pedagogica. Daca Tehnica vorbirii scenice are un pronuntat caracter de exercitiu si antrenament vocal, Arta vorbirii scenice dezvolta perspectiva asupra folosirii vocii in procesul artistic. Lucrarea leaga tehnica de interpretarea scenica si urmareste modul in care actorul poate transforma stapanirea instrumentului vocal intr-o forma de expresie artistica. Cele doua volume constituie repere importante pentru studiul vorbirii scenice in scoala romaneasca de teatru.

In paralel cu activitatea pedagogica, Sandina Stan a continuat sa lucreze ca actrita. A aparut in productii cinematografice precum La varsta dragostei, Fratii Jderi, Stefan cel Mare – Vaslui 1475 si Fair Play, precum si in productii de televiziune. A interpretat inclusiv personaje din filme istorice si din adaptari cinematografice, lucrand alaturi de actori importanti ai teatrului si cinematografiei romanesti.

Importanta Sandinei Stan pentru teatrul romanesc depaseste activitatea sa de actrita. Prin cursurile sustinute la IATC si prin cele doua lucrari dedicate vorbirii scenice, ea a contribuit la formarea unei metode coerente de pregatire vocala a actorului. Numele sau ramane legat de o perioada importanta din dezvoltarea invatamantului teatral romanesc, iar Tehnica vorbirii scenice si Arta vorbirii scenice raman lucrari de referinta pentru studiul dictiei, respiratiei, articulatiei si expresivitatii vocale.

Opere: Arta vorbirii scenice, Tehnica vorbirii scenice.