Serge Brussolo - Mancatorii de ziduri

Serge Brussolo s-a născut pe 31 mai 1951 la Paris. Provenea dintr-o familie destul de modestă, tatăl fiind parior înrăit la cursele de cai iar mama casnică. Totuși a fost un copil iubit, în fiecare zi mama sa îi citea povești din mitologie și a reușit să îi inspire această pasiune. Când a mai crescut a început să citească singur benzi desenate împrumutate de la prietenii săi cu o situație financiară mai bună sau din pubelele bazei armatei americane. Pe la 10 ani deja începuse să scrie povestiri de câteva pagini pe care le citea cu bucurie colegilor însă în liceu profesorii îl descurajau și îi spuneau că acest talent nu o să îl ajute la nimic. Ajungând student la Litere, a publicat și primul său volum ”Funnyway” care la un an distanță va fi recompensat cu Premiul SF-ului Francez. După ce a fost refuzat de nenumărate ori, Brussolo a reușit să publice în final peste 150 de romane într-un stil nemaivăzut până în acel moment. Acestea s-au vândut în milioane de exemplare și au fost traduse în zeci de limbi, așa că tot ce i-a rămas de făcut a fost să le dea o copie și profesorilor din liceu.

Romanul fantastic ”Mâncătorii de ziduri” a fost publicat în limba franceză în 1982. Dacă dorești să citești o ediție în limba română, poți alege de pe site-ul nostru dintre următoarele: editura Iris, 1991 și editura Aldo Press, 1997.

Ne aflăm într-o lume post-apocaliptică unde totul este de sute de ori mai mare decât ar trebui. Orașele sunt acum în forma unor cuburi gigantice, camerele caselor sunt de mărimea unor orășele iar pe lângă acestea există și niște săli. Acestea au tavanul pictat albastru ca cerul și podeaua verde ca iarba pentru ca oamenii să se simtă în natură și să nu le părăsească niciodată. Există și niște lifturi care conectează sălile între ele însă le  pot folosi doar armata și medicii în caz de urgență, celor neautorizați inducându-le spasme mortale dacă vor să se mute la un alt nivel. David este un colector ce adună roboții stricați sau ce a mai rămas din ei de pe fiecare nivel. Era un om curios și datorită acestui defect o salvează pe Sirce care era să ajungă în crematoriu fără voia ei. Încearcă să evadeze din sală dar autoritățile încep să le prindă urma așa că se gândesc la o metodă de a scăpa din cub. Cubul începuse să fie mâncat de câțiva ani de termite gigantice care săpau tuneluri între săli iar cu această ocazie, hoții de fier care erau închiși de autorități, profită de asta și încep să ucidă oameni la întâmplare. Lumea era organizata de roboți, calculatoare care aveau cerințe exacte: dacă este epidemie, exterminăm orașul, în orașul în care se producea carne, dacă nu era îndeplinită misiunea tavanul se unea cu podeaua și multe alte măsuri fără milă sau conștiință. Lemnul și carnea nu erau chiar reale, aveai nevoie de proliferare accelerata iar din 10 cm de materie, făceai cât pentru un oraș întreg. Totuși cine erau mâncătorii de ziduri și ce misiune aveau ei? Asta vei afla doar dacă citești toată aventura lui David.