Cartea Literatura în lumina Ortodoxiei, publicată de Sergiu Ciocârlan în 2014, este un amplu studiu de teorie și istorie literară în care autorul propune o perspectivă creștin-ortodoxă asupra literaturii. Lucrarea, de peste 550 de pagini, pornește de la ideea că literatura nu este doar o formă de divertisment sau de expresie artistică, ci are un rol important în formarea omului, în dezvoltarea conștiinței și în orientarea sa spirituală.
Ciocârlan consideră că lectura trebuie făcută cu discernământ, deoarece operele literare pot transmite atât valori autentice, cât și concepții care îl îndepărtează pe om de adevăr și de Dumnezeu. Din acest motiv, autorul propune trei criterii fundamentale prin care literatura trebuie analizată: Adevărul, Frumosul și Iubirea, toate raportate la Hristos. Literatura valoroasă este cea care contribuie la formarea sufletului, îl ajută pe cititor să se cunoască, să distingă binele de rău și să descopere sensul profund al existenței.
Un rol important îl are poezia, pe care autorul o consideră capabilă să producă transformări interioare profunde. Poezia autentică poate aduce lumină, iubire, libertate și vindecare sufletească, însă ea nu trebuie să devină un înlocuitor al credinței. În aceeași logică, Ciocârlan avertizează asupra autonomizării artei și asupra ideii că literatura ar trebui să fie complet desprinsă de orice criteriu moral sau spiritual. El discută apariția modernității și a unor concepții estetice care separă frumosul de adevăr și de bine, considerând că această ruptură poate conduce la ceea ce numește „cultura morții”.
Autorul analizează numeroși scriitori și opere din literatura română și universală, încercând să descopere în acestea raportul dintre frumusețea artistică, concepția despre om și relația cu Dumnezeu. Un loc important îl ocupă literatura rusă, în special Cehov, Gogol și Dostoievski, considerați exemple relevante pentru modul în care literatura poate aborda păcatul, suferința, libertatea, iubirea și problema mântuirii. Dostoievski este prezentat ca un scriitor profund preocupat de lupta interioară a omului și de depășirea egoismului prin credință și iubire.
În analiza literaturii române, Ciocârlan acordă atenție unor autori precum Mihai Eminescu, Ioan Slavici și altor scriitori, încercând să evidențieze atât valorile, cât și limitele operelor lor. În cazul lui Eminescu, de exemplu, autorul discută influențele filosofice și religioase prezente în creația poetului și subliniază necesitatea unei lecturi atente, care să nu confunde valoarea artistică cu adevărul spiritual. O altă temă importantă este literatura mărturisitorilor creștini și a celor care au trecut prin experiența detenției comuniste. Pentru Ciocârlan, aceste scrieri au o valoare deosebită deoarece unesc talentul literar cu experiența suferinței, a curajului și a credinței. Ele pot deveni modele pentru cititor și mai ales pentru tineri.
În concluzie, Literatura în lumina Ortodoxiei susține că literatura trebuie citită conștient și cu discernământ. Pentru Sergiu Ciocârlan, adevărata valoare a unei opere nu constă numai în frumusețea formei, ci și în ceea ce aceasta transmite despre om, lume și Dumnezeu. Literatura poate deveni astfel un mijloc de cunoaștere și de formare spirituală, atunci când cuvântul literar este pus în legătură cu Adevărul, Frumosul și Iubirea. Pe site, cartea este de găsit în mai multe ediții: Coresi (2017), Coresi (2019).