Sofi Oksanen - Vacile lui Stalin

Sofi Oksanen este una dintre cele mai importante și influente scriitoare contemporane din spațiul nordic, cunoscută pentru stilul său incisiv, temele incomode și vocea feministă distinctă. Autoarea este o voce unică care reușește să conecteze trauma individuală cu trauma istorică, scrierile ei fiind declarații de memorie colectivă și forme de activism literar, feminist și politic.

Cartea "Vacile lui Stalin", publicată pentru prima oară în anul 2003, abordează problema identității feminine într-un context politic represiv, împletind traumele personale și istorice. Autorul aduce în prim-plan trecerea dureroasă a Estoniei prin ocupația sovietică, fenomenul rușinii culturale și auto-represiunii, tulburările alimentare ca simtom al pierderii controlului și al presiunii identitare, dar și conflictul dintre tăcere și memorie, dintre apartenență și exil. Romanul urmărește povestea a două femei estoniene: Katariina, mama, și Anna, fiica sa. Katariina emigrează din Estonia sovietică în Finlanda în anii '70, unde se confruntă cu prejudecați și stereotipuri negative legate de originea sa. Pentru a se integra în societatea finlandeză, ea decide să-și ascundă rădăcinile estoniene, acest lucru influențând profund viața Annei, care dezvoltă nenumărate tulburări alimentare și o profundă criză de identitate. Întreaga copilărie și adolescență a Annei sunt marcate de disocierea identitară: este finlandeză în exterior, dar poartă în sine o altă istorie, una pe care mama ei o ține tăcută, dar care o afectează profund. Pe măsură ce crește, tânăra dezvoltă bulimie - o tulburare care devine o metaforă a consumului compulsiv și apoi al golirii de sine. Prin această boală, Oksanen explorează și relația cu propriul corp ca spațiu al rușinii, controlului și revoltei. Titlul lucrării lui Oksanen face referire la propaganda sovietică care prezintă o imagine idealizată a vieții în colhozuri, contrastând cu realitatea dură trăită de personaje. Stilul narativ al autorului este caracterizat de o franchețe brutală și o luciditate remarcabilă, povestea fiind construită printr-un amestec de cronologii, alternând între trecut și prezent, ceea ce reflectă complexitatea experiențelor trăite de personaje. Această structură narativă evidențiază modul în care trecutul influențează prezentul și modul în care traumele nerezolvate pot afecta generațiile următoare. Printre temele majore ale romanului se numără: identitatea culturală și rușinea de origine - Anna își ascunde cu orice preț identitatea estoniană pentru a nu fi asociată cu stereotipurile despre est-europeni; tulburări alimentare ca metaforă - bulimia Annei este descrisă în detaliu, implicând ritualuri de mâncat compulsiv, vomă, ascundere, obsesie; trauma transgenerațională - tăcerea mamei devine un model de negare transmis din generație în generație; feminism și corpul femeii - femeile din Estonia sunt văzute de finlandezi printr-un filtru sexualizant și colonialist. Lucrarea lui Oksanen a fost un debut literar aclamat în Finlanda, fiind tradus în peste 20 de limbi, acesta deschizând drumul pentru celelalte romane polițiste și feministe ale autoarei.

Romanul lui Oksanen a fost, în general, foarte bine primit de critici, însă, ca orice lucrare literară ambițioasă, a generat și unele controverse și critici. Mulți cititori au considerat că structura narativă extrem de fragmentată, cu salturi temporale bruște și lipsa unui fir narativ liniar, face lectura dificilă și confuză. De asemenea, unele voci au acuzat romanul că intră prea adânc și grafic în detalii legate de tulburarea de alimentație a Annei (episoade de mâncat compulsiv, voma, rușine corporală), ceea ce poate șoca sau deranja. Unii critici au considerat că autoarea își expune prea clar pozițiile față de comunism, sexualitate și feminism, iar romanul riscă să devină un discurs ideologic mai degrabă decât o operă de ficțiune subtilă.

Cartea "Vacile lui Stalin" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru într-o singură ediție, și anume: Polirom (2012).