Solomon Marcus - Rani deschise

Solomon Marcus este considerat unul dintre cei mai importanți intelectuali români ai secolului al XX-lea și începutul de secol al XXI-lea. Deși matematician prin formare, a devenit o figură centrală a culturii române datorită lucrărilor sale interdisciplinare, care au unit știința și umanismul.

Volumul "Răni deschise", publicat pentru prima oară în anul 2011, conține o colecție amplă de scrieri - articole, conferințe, interviuri, dezbateri - adunate de-a lungul a aproape 40 de ani (1973-2011). Ele au fost adunate într-un volum coerent, dar nu unitar în sens clasic: este un compediu de articole, conferințe, interviuri și eseuri. Cartea este, practic, o hartă intelectuală a preocupărilor autorului, un matematician-umanist prin excelență. Marcus a fost un om care și-a dedicat viața interdisciplinarității - așa că volumul reflectă exact această tensiune fertilă dintre știință și cultură, dintre lumea abstractă și lumea umanului. Lucrarea aparține genului eseistic, fiind o lucrare de publicistică intelectuală, în locul unei narațiuni, autorul oferind analize, reflecții, comentarii culturale și etice, fragmente argumentative. În centrul volumului se află ideea că societatea românească trăiește, încă cu răni nevindecate, rămase deschise în urma traumelor istorice, politice și culturale. Marcus nu le cosmetizează, nici nu le relativizează. El le expune cu o sinceritate aproape dureroasă. În textele care abordează subiectul educației, autorul surprinde una dintre cele mai profunde surse ale acestor răni: incapacitatea școlii de a forma oameni, nu doar absolvenți. Critica sa este aspră, dar nu violentă. Ea vine din grija pentru copil, pentru profesor, pentru actul de cunoaștere. Marcus deplânge transformarea școlii într-un spațiu al conformismului, al evaluării obsesive, al formalismului, unde creativitatea și bucuria învățării sunt sacrificate în favoarea unor standarde artificiale. Pe un alt plan, cartea devine o analiză a crizei valorilor care marchează cultura contemporană. În viziunea autorului, societatea postcomunistă a încercat să fugă de trecut, dar nu a reușit să-și găsească repere stabile. Astfel, întreaga viață publică este invadată de superficialitate, improvizație și impostură. Autorul urmărește aceste fenomene nu doar din perspectiva intelectualului, ci și din postura omului preocupat de calitatea vieții morale. Textele sale sunt o pledoarie pentru onestitate și responsabilitate, două virtuți fără de care nici educația, nici cultura nu pot funcționa. Una dintre cele mai remarcante calități ale volumului este modul în care autorul reușește să integreze știința în discursul umanist. Pentru Marcus, nu există granițe rigide între domenii. Matematica dialoghează firesc cu literatura, semiotica cu etica, lingvistica cu pedagogia. Această perspectivă interdisciplinară este una dintre "vindecările" pe care le propune implicit: reunificarea fragmentelor în care cultura a fost spartă. Rănile nu se pot închide, sugerează autorul, decât printr-o gândire complexă, deschisă, capabilă să vadă legături acolo unde sistemul educațional și social au obișnuit oamenii să vadă doar compartimente separate. Totuși, "Răni deschise" nu este un volum pesimist. În spatele criticii severe se află o încredere discretă în capacitatea omului de a se transforma. Fiecare eseu este, în fond, o invitație: aceea de a privi cu sinceritate realitatea, dar și pe noi înșine. Cartea nu acuză, ci trezește. Nu condamnă, ci provoacă la reflecție. În acest sens, Solomon Marcus rămâne un moralist al lumii contemporane, nu prin dogmă, ci prin claritate. Astfel, volumul devine un text esențial pentru cititorul interesat de propriul destin cultural. "Rănile" de care vorbește autorul sunt și ale noastre: ne regăsim pe fiecare pagină, în fiecare observație despre educație, despre limbaj, despre lipsă de comunicare sau despre nevoia de empatie. Lucrarea funcționează ca un act terapeutic: dureros, dar eliberator.

Cartea "Răni deschise" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în trei ediții, și anume: Spandugino (2012), Spandugino (2011), Spandugino (2014).