Stephen King este unul dintre cei mai cunoscuți și influenți scriitori contemporani, autor a zeci de romane și volume de povestiri, multe dintre ele devenind bestselleruri internaționale.
Cartea "Marșul cel lung", publicat pentru prima oară în anul 1979, este una dintre cele mai tulburătoare cărți scrise de Stephen King, chiar dacă nu se bazează pe elemente supranaturale. Romanul impresionează prin simplitatea ideii și prin impactul emoțional puternic. Povestea urmărește un grup de adolescenți care participă la o competiție brutală, aceștia trebuind să meargă fără oprire, cei care încetinesc sau se prăbușesc fiind eliminați definitiv. Autorul transformă mersul, un gest banal, într-un act de supraviețuire extremă. Pe măsură ce povestea avansează, tensiunea crește constant. Nu există pauze reale, nici pentru personaje, nici pentru cititor. Oboseala, frica și durerea sunt descrise direct, fără artificii, ceea ce face lectura apăsătoare, dar greu de abandonat. Un punct forte al romanului este construcția personajelor. Deși sunt mulți participant, fiecare are o voce distinctă, propriile temeri și motivații. Prieteniile care se leagă pe traseu par fragile, iar competiția scoate la suprafață atât solidaritatea, cât și egoismul. Acțiunea are loc într-o Americă autoritară, unde în fiecare an este organizat un concurs numit "Marșul". O sută de băieți adolescenți pornesc într-o competitive aparent simplă: să meargă fără oprire, menținând o viteza minimă. Orice abatere este pedepsită, iar după trei avertismente, participantul este împușcat. Premiul, promis vag, este "orice își dorește câștigătorul", dar drumul până acolo este presărat cu suferință și moarte. Personajul principal, Ray Garraty, este un băiat obișnuit, fără ambiții eroice. Prin ochii lui, cititorul experimentează degradarea lentă a trupului și a gândirii. Autorul descrie oboseala extremă, halucinațiile, durerile fizice și pierderea identității într-un mod direct, uneori brutal. Nu există romantizare a suferinței, iar această onestitate face romanul dificil de parcurs emoțional. Relațiile dintre participanți reprezintă unul dintre cele mai puternice elemente ale cărții. Deși se află într-o competitive mortală, băieții dezvoltă prietenii, oferă sprijin moral și încearcă să se ajute reciproc. În același timp, fiecare știe că doar unul va supraviețui. Această tensiune constantă dintre empatie și instinctul de supraviețuire creează momente profund tulburătoare. Romanul funcționează și ca o critică socială dură. Publicul urmărește "Marșul" ca pe un eveniment de divertisment, iar autoritățile încurajează obediența și sacrificiul tinerilor fără a oferi explicații sau compasiune. Stilul narativ este simplu, dar eficient. Repetiția pașilor, a regulilor și a avertismentelor accentuează senzația de claustrofobie, chiar dacă acțiunea are loc în aer liber. Ritmul devine din ce în ce mai apăsător, reflectând starea mentală a personajelor. Finalul, ambiguu și tulburător, refuză să ofere o concluzie liniștitoare, lăsând cititorul cu întrebări despre sensul victoriei și prețul supraviețuirii. Titlul "Marșul cel lung" are valoare simbolică. La nivel concret, desemnează competiția mortală. La nivel profund, sugerează drumul anevoios al existenței, unde fiecare pas înseamnă efort, suferință și renunțare. "Lung" nu se referă doar la distanță, ci la uzura psihică și fizică. Prin "Marșul cel lung", Stephen King realizează un roman tulburător despre limitele rezistenți umane, și despre felul în care societatea tolerează cruzimea atunci când este mascată drept tradiție sau competiție. Eseul existenței umane prezentat în carte rămâne actual și profund incomod, tocmai prin simplitatea și realismul său. Finalul romanului accentuează ideea de gol existențial. Victoria nu aduce eliberare reală, iar supraviețuirea nu înseamnă împlinire. Drumul parcurs lasă urme ireversibile, iar sensul premiului se pierde în fața traumelor acumulate.
Cartea "Marșul cel lung" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru într-o singură ediție, și anume: Lucman (2004).