Tahar Ben Jelloun - Casatorie de placere

Tahar Ben Jelloun este unul dintre cei mai importanți scriitori contemporani de origine marocană. Opera sa contribuie la înțelegerea lumii arabe, dar și la reflectarea problemelor globale: exil, rasism și condiția umană.

Cartea "Căsătorie de plăcere", publicată pentru prima oară în anul 2016, pune în scenă o dramă generațională despre rasism, iubire și identitate. Lucrarea lui Ben Jelloun se înscrie în tradiția romanului social francofon, cu o amprentă distinctă maghrebiană: narațiunea densă, ritmul oriental al povestirii, tensiunea dintre lege religioasă și impuls uman. Romanul se întinde pe aproape jumătate de secol, acoperind două generații, povestea desfășurându-se în Maroc, Senegal și, parțial, în alte orașe nord-africane. Narațiunea alternează între perspectiva masculină și cea feminină, între Fez și Dakar, între tradiție și schimbare. Acțiunea începe în Maroc, în anii '50, într-un Fez medieval și stratificat social cu o precizie aproape castală. Amir este un negustor de condimente prosper din Fez, care călătorește frecvent în Senegal în interes de serviciu. Este căsătorit cu Lalla Fatma, împreună cu care are patru copii, dintre care unul, Karim, s-a născut cu sindromul Down. Mariajul lor este unul aranjat, conform cu tradiția, lipsit de pasiune - o alianță mai mult decât o iubire. Amir este un bărbat credincios, respectuos față de regulile islamice, dar și pragmatic în interpretarea lor. În călătoriile sale de afaceri la Dakar, acesta urmează obiceiul altor negustori musulmani: în fiecare călătorie lungă pe care o are, pe durata șederii, Amir obișnuiește să întocmească o "căsătorie de plăcere" cu o femeie din zonă, conform cutumelor islamice. "Căsătoriile" sale temporare anterioare au fost simple tranzacții, ce implicau plăcere fizică fără implicare emoțională. Dar de această dată, Amir o întâlnește pe Nabou — o tânără femeie fula, de culoare, dintr-o familie săracă din Dakar. Ceea ce începe ca o simplă căsătorie temporară se transformă radical, protagonistul revenind în Dakar în fiecare călătorie, contractând de fiecare dată căsătoria cu aceeași femeie. Sentimentele sale cresc, se adâncesc, devin incontrolabile. Se îndrăgostește pentru prima dată cu adevărat — o senzație pe care căsnicia sa aranjată nu i-o oferise niciodată. Contrar tuturor așteptărilor și obiceiurilor, Amir decide să o ia drept a doua soție și să o aducă înapoi acasă la Fez. Aceasta este decizia care schimbă totul, în jurul căreia construindu-se întregul roman. Motivele lui Amir sunt amestecate: iubire sinceră, dorința de a o salva pe Nabou din sărăcie, dar și vanitate masculină și convingerea că religia îi oferă acest drept. Islamul permite poligamia cu condiția tratamentului egal al soțiilor — Amir se agață de această legitimitate religioasă pentru a-și justifica decizia față de sine și față de comunitate. Lalla Fatma, prima soție, află, iar reacția ei este una devastatoare pe plan emoțional. Ea nu poate face nimic legal — religia și tradiția sunt de partea bărbatului. Dar în interiorul casei, războiul rece dintre cele două femei va marca ani întregi. Unul dintre cele mai puternice momente simbolice ale romanului este nașterea copiilor lui Amir, avuți împreuna cu cea dea doua soție. Nabou dă viață unor gemeni, unul complet alb, celălalt complet negru. Hassan și Houcine poartă în propriile lor corpuri contradicția fundamentală a romanului: apartenența dublă, imposibil de rezolvat. Unul este alb și va putea trece drept marocan pur; celălalt este negru și va purta toată viața stigmatul culorii. Aceeași mamă, același tată, aceeași casă — destine radical diferite impuse din exterior.

Cartea "Căsătorie de plăcere" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în doua ediții, și anume:  Nemira (2017) si Nemira (2024).