Tudor Arghezi - Cantare omului

Arghezi este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori pe care țara noastră i-a oferit Europei, iar scrierile sale sunt de-a dreptul fascinante. Inspirându-se de la francezul Baudelaire, reușește să ne cucerească și să ne poarte într-o călătorie fascinantă de fiecare dată. Este unul dintre cei mai curajoși scriitori ai patriei noastre, dar și unul dintre cei mai nostalgici. Scrie cu patos despre dragoste, tristețe și suferință, despre neputințele vieții și despre oameni, în general. Este curios și curajos în operele sale, iar dragostea pentru literatură o are din copilărie. Își face debutul în Gazeta ortodoxă, iar multe scrieri de ale sale sunt o vreme ocolite. Este atras de natură și de dragostea mocnită dintre oameni. Studiază cu atenție personajele cărora le dă viață, iar publicul este încântat de puterea sa de evocare. La Arghezi, omul este o fiară, care luptă pentru a rămâne în viață și pentru a-și duce planurile la bun sfârșit. Este marcat, de-a lungul vremii, de fel și fel de evenimente tragice, care îl vor afecta profund și îl vor determina să scrie și mai mult.

Cumva, pentru el scrisul este o eliberare, o formă de a da viață traumelor sale. Scrie despre tristețe, despre suferința trupului și a minții, despre putere și lipsa ei. Scrie cu patos, iar publicul îl va citi cu același patos. Este apreciat în Franța și nu numai, iar poeziile sale sunt traduse în franceză, engleză și germană.

Poezia de față nu este cu mult diferită de restul pe care le-am citit din palmaresul autorului, iar asta nu ne va surprinde. El are un stil apare și, de regulă, nu iese din zona de confort. Fiecare metaforă este bine aleasă, fiecare vers este gândit astfel încât să sensibilizeze publicul și fiecare pledoarie pentru natura umană ajunge la sufletele noastre. Suntem purtați între lumini și umbre, departe de lumea exterioară și luăm contact cu cele mai pure emoții. Astfel, suntem purtați într-o descriere amănunțită a firii umane, cu bune și rele, cu calități și defecte, cu fel și fel de emoții pozitive și negative. Arghezi nu se dezice de la melancolia cu care ne-a obișnuit și știe cum să ne surprindă și de această dată. Este el însuși emoționat și dorește să ne facă părtași la trăirile sale. Adesea, poate fi asemănat cu Zola, chiar cu Balzac. Publicul va devora aceste versuri, le va rescrie, le va reciti cu voce tare, le va adapta pentru piese de teatru radiofonic și numele autorul va atinge, astfel, legenda.

Astăzi, poezia sa este căutată și admirată pretutindeni, iar universul arghezian este minunat, plin de fantasme și idei năvalnice, care reies dintr-o minte plină de inspirație, dar și încărcată de suferință. Arghezi crește și se transformă sub ochii noștri, iar drama sa este, în fapt, drama tuturor oamenilor simpli, singuri și neputincioși, drama muritorilor.

Pe site-ul nostru, poezia prezentă poate fi găsită în mai multe ediții, dintre care vom aminti următoarele: Univers (1998), Eminescu (1968), Meridiane (2001).