Urmuz - Pagini bizare

Culegerea de schițe structurate sub numele de “Pagini bizare” de Urmuz, a apărut în anul 1930, acestea fiind adunate după moartea autorului de către Sașa Pană, într-o culegere amplă, apărută la editura Unu, în care apar toate schițele avangardiste scrise de acesta de-a lungul timpului.

Primele schițe apar la îndrumarea lui Tudor Arghezi în revistele “Cugetul Românesc”, “Bilete de papagal” și “Contemporanul”, acestea bucurându-se de aprecieri, dar și de critici diverse, asta datorită limbajului ce scoate în relief aspectele absurde ale societății, dorind să treacă peste rigorile începutului de secol XX, Urmuz, fiind unul dintre cei care pune bazele avangardismului în societatea românească din acea perioadă.

Printre alte edituri care publică opera, putem aminti de editura Minerva, 1970, 1983, atât în format broșat, cât și cartonat, editura Cartea Românească, 1985, ediție bilingvă, în format broșat, editura Panteon, 1996, în format broșat, editura Dacia, 1999, în format broșat, editura Gramar, 2004, în format broșat, sau editura Cartier, 2009, în format cartonat.

Urmuz, pseudonim literar după Demetru Dem. Demetrescu-Buzău, s-a născut la data de 17 martie 1883, în localitatea Curtea de Argeș, din județul Argeș, fiind un scriitor român, ce pune bazele avangardei pe teritoriul României, fiind din acest punct de vedere criticat dar și apreciat de către publicul boem prezent la Hanul Gabroveni, acolo unde se adunau cei mai de seamă scriitori și actori de pe scena teatrului românesc.

Crește în localitatea natală, în sânul unei familii înstărite, însă ajunge să trăiască un an și la Paris împreună cu familia acestuia.

Mai târziu, acesta se mută împreună cu familia în București, acolo unde tatăl acestuia primește un post de profesor la un important liceu bucureștean, tânărul Dumitru, având preocupări legate de știință și de literatura științifico-fantastică.

Urmează mai târziu “Colegiul Național Gheorghe Lazăr”, însă primele aplecări spre avangardă, apar din vremea gimnaziului, atunci când George Ciprian, îl încurajează să scoată în prim plan textele sale.

Se face remarcat la început în cadrul seratelor literare, însă cel care îl ajută să se remarce este Tudor Arghezi.

Printre cele mai importante opere semnate de autor, putem aminti de “Fuchsiada”, “Puțină metafizică și astronomie”, “Plecarea în străinătate” sau “Pâlnia și Stamate”.

Culegerea de schițe “Pagini bizare” reprezintă o operă avangardistă de o înaltă ținută, în care autorul, care își spune Urmuz, asta datorită faptului că este o fire foarte timidă, propune publicului un număr de șapte schițe pline de umor și de caracterizări amuzante, totul fiind realizat pentru a scoate în evidență în sens negativ îndeletniciri nu foarte ortodoxe pe care oamenii din acea perioadă le au.

Autorul vine cu un suflu nou în literatură, cu un limbaj futurist și o descriere ce nu se pliază reperelor din acea perioadă, asta datorită implementării unor viziuni citite în textele futuristului Italian Filippo Tommaso Marinetti, dar și în operele binecunoscutului dramaturg Ion Luca Caragiale.

Cele șapte schițe intitulate “Ismail și Turnavitu”, “Algazy și Grummer”, “Cotadi si Dragomir”, “După furtună”, “Emil Gayk”, “Fuchisiada” și “Pâlnia și Stamate”, vorbesc într-un limbaj “aproape futurist”, așa cum este prezentat volumul, despre aspecte ale comicului în mai multe situații prezente în societate în acea perioadă, astfel, Ismail este un tânăr ușor de anticipat, care duce o viață duală, fiind ținut închis în casă de tatăl său, pentru ca trei luni din an, acesta să se perinde “imbrăcat cu o rochie de gală și să se agațe pe grinzi pe la diferite binale”. Turnavitu este întruchiparea unui politician corupt, care “ventilează” cafenelele, ajungând mai târziu “ventilator de stat”.

Celelalte schițe oferă caracterizări variate ale unor personaje autentice în acea perioadă, dar și perioadei actuale, vorbind despre parveniți, corupți, banalul cotidian sau despre abilitățile muzicale și actoricești, rămase “într-o ureche”.

Urmuz rămâne pentru literatură un pionier în ceea ce privește avangarda și limbajul direct, modern, bazat pe parodii într-o societate ce se ghidează după câteva valori puse la punct, totul fiind bazat pe o rigoare de neclintit.