Valeriu Braniste - Diariul meu de septiman

Valeriu Braniște a fost un publicist, jurnalist, memorialist și om politic român, important reprezentat al vieții culturale și publice din Transilvania de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Încă din tinerețe, Braniște s-a remarcat prin interesul pentru cultură, educație și viață publică, aspecte vizibile și în jurnalul său din adolescență, intitulat "Diariul meu de septiman". Studiile liceale și universitare i-au format o gândire critică și o conștiință civică puternică, care se vor reflecta mai târziu în activitatea sa publicistică.

Cartea "Diariul meu de septiman", publicat pentru prima oară în anul 2014, este un jurnal autentic care ne oferă o fereastră asupra vieții unui elev de liceu din secolul al XIX-lea. Autorul avea 16 ani în perioada în care a ținut acest jurnal, fiind elev în clasa "septimă" - echivalentul clasei a XI-a din școala de azi. În lucrare sunt notate evenimentele de zi cu zi: orele de școală, lecțiile, plimbările, vacanțele, activitățile sportive, balurile și spectacolele. Unul dintre cele mai interesante aspecte ale acestei cărți este valoarea ei ca sursă istorică. Jurnalele elevilor din acea perioadă sunt rare, iar materialul lui Braniște oferă informații despre sistemul educațional al epocii, despre modul de viață al tinerilor, dar și despre interacțiunile culturale și lecturile elevilor, care includ autori germani, maghiari și români. Stilul este sincer, plin de savoare și uneori de umor, ceea ce face lectura accesibilă și agreabilă chiar și pentru cititorii de azi. Jurnalul nu impresionează printr-o structură narativă complexă, ci prin autenticitatea și naturalețea relatărilor, reflectând gândurile și preocupările unui tânăr de acum mai bine de 130 de ani. Structura este cronologică, fără artificii narative: intrări scurte, datate, care urmăresc ritmul unei săptămâni școlare. Limbajul este direct, neîmpodobit, tipic confesiunii adolescenților: uneori rigoare de notă de curs, alteori pasaje spontane - plimbări, impresii la spectacole, comentarii despre profesori și colegi. Această alternanță între remarcă practică și reflexie face jurnalul accesibil, chiar viu, pentru cititorul modern. Din punct de vedere istoric, jurnalul are valoare de sursă primară: oferă date despre practica școlară, obiceiuri, mentalități și repertoriul cultural al tinerilor din epocă. Astfel de mărturii private sunt rare și extrem de utile cercetătorilor - istorici ai educației, sociologi culturali, istorie literară. Din punct de vedere literar, nu este o operă artistică complexă, dar autenticitatea vocii, prospețimea observațiilor și calitatea rememorării îi conferă valoare memorialistică. Literatura memorialistică ocupă un loc aparte în cultura română, deoarece oferă cititorului posibilitatea de a pătrunde direct în universul interior al autorului. Scrisă sub formă de jurnal, lucrarea lui Braniște consemnează evenimente cotidiene din viața autorului, elev de liceu, fără intenția inițială de a fi publicat. Această lipsă a unei finalități literare conferă operei o autenticitate aparte, deoarece gândurile, emoțiile și observațiile sunt exprimate direct, spontan. Una dintre temele centrale ale jurnalului este formarea intelectuală și morală a tânărului. Autorul se dovedește preocupat de studiu, de lectură și de cultură, iar însemnările sale reflectă dorință de autodepășire și maturizare. De asemenea, jurnalul evidențiază viața școlară ca spațiu al disciplinei, dar și al prieteniilor și al competiție, aspecte care rămân actuale pentru cititorii de astăzi. Lucrarea lui Braniște este o operă memorialistică valoroasă prin sinceritatea și autenticitatea sa. Fără a urmări o construcție literară elaborată, jurnalul autorului reușește să transmită imaginea fidelă a vieții unui licean din secolul al XIX-lea, demonstrând caracterul universal al trăirilor adolescenței.

Cartea "Diariul meu de septiman" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Argonaut (2014) și Istros (2019).