Vasile Lovinescu - Incantatia sangelui

Vasile Lovinescu, născut pe 17/30 decembrie 1905, în Fălticeni, a fost fiul cel mare al avocatului Octav Lovinescu, frate al criticului literar Eugen Lovinescu. Gândirea tradiționalistă și revoluționară a lui Lovinescu a fost aplicată alchimiei, magiei, istoriei sacre, mitologiei, dând rezultate fertile și deconcentrate, perfect argumentate și în cel mai înalt grad fanteziste. Printre cele mai cunoscute opere ale acestuia se numără: "Al patrulea hagialâc", "Creangă și Creanga de Aur", "Incantația sângelui", "Jurnal Alchimic", "Scrisori crepusculare", "Meditații, simboluri, rituri".

Cartea "Incantația sângelui", publicată pentru prima oară în anul 1999, este un tratat al meditațiilor libere, al creștinismului tradus fabulatoriu. În acest volum, cititorul are ocazia de a descoperii o analiză a elementelor ezoterice din iconografia și literatura cultă, luând forma unei incursiuni mitologice și estetice. Pentru autor, pretextul spiritualității este edificarea antropologiei prin asumpții mitologice și alchimice, Lovinescu constituind un model de spiritualitate ca antecendent solid la consecventul incomod al creștinismului. Volumul de față este recursul la origine al ființei românești, care își dispută destinul pe urmele sfintei taine a împărtășaniei, sângele lui Hristos fiind cel care face posibilă iertarea, mântuirea, ce duc la veșnicie.

Figura lui Lovinescu este singulară în literatura noastră, o tradiție autohtonă a scriiturii ezoterice lipsind, deși semne care investesc înfiriparea unor mișcări oculte am avut încă din veacul al XVIII-lea. În cartea sa, autorul se adresează în principal cunoscătorilor, și abia apoi celor "profani" ori sceptici. Pentru Lovinescu, "drumul spre Centru" nu se sfârșește la Dumnezeu, ci pleacă de la EL, deoarece nu-l cauți decât dacă l-ai pierdut, pierzându-l doar atunci când l-ai avut deja. În acest fel, certitudinea absolută nu este aflarea, ci căutarea. Judecata lui Lovinescu se vrea a fi fără greș și perfect motivată; ea se circumscrie unei supoziții inițiale, nelămurite, așteptând ca demonstrația ulterioară să o confirme. Conform autorului, nimic din ce ne înconjoară nu își are propria rațiune, ci, imediat, în planul superior lui; orice amănunt al vieții și al lumii înconjurătoare este în mod necesar simbolic, deoarece este reprezentativ, are o calitate simbolică, firească.

În prima parte a cărții, autorul analizează icoana Arhanghelului Mihail, "Păzitorul de Dumnezeu al țării". Icoana se afla, în anul 1938, în pronaosul Bisericii din Văleni, județul Neamț, fostă mânăstire de maici., având peste un metru înălțime și 85 de centimetri lățime. Aceasta a fost făcută la cererea lui IO Vasile Voievod, domnitorul Țării Moldovei, în luna august, fiind realizată de oamenii din Crăcăoani. În respectiva ilustrație este reprezentat Arhanghelul Mihail cu sabia scoasă, ridicată în sus cu mâna dreaptă, mâna stângă rămânând jos, ținând teaca goală, cu gestul "Androginului Hermetic". Poziția acestuia corespunde celei mai riguroase ortodoxii tradiționale: mâna și partea dreaptă a corpului fiind pozitiv-masculine, mâna și partea stângă a corpului, negativ-feminine. Sabia este un plin, teaca un vid, un receptacol, marcând un plus și un minus, activul și pasivul. Picioarele Arhanghelului sunt la distanță unul de celălalt, deoarece Unitatea principală, reprezentată de capul și corpul lui, nu poate să se fixeze în lumea pământească decât polarizându-se. Semnificativă este și data realizării icoanei, anul 1651, în jurul careia s-au retras ultimii Rosa Croce - societate cu caracter secret, ai cărei adepți își propuneau să realizeze o adevărată "renovatio universale"-, în India.

Cartea "Incantația sângelui" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Institutul European (1993) și Institutul European (1999).