Despre Bohumil Hrabal
Bohumil Hrabal s-a nascut la 28 martie 1914, la Brno, in Moravia, si a murit la 3 februarie 1997, la Praga. A studiat dreptul la Universitatea Carol din Praga, dar ocupatia germana a Cehoslovaciei a dus la inchiderea universitatilor, astfel incat si-a obtinut diploma abia in 1946. Nu a practicat insa dreptul, lucrand de-a lungul anilor in numeroase meserii: functionar, muncitor feroviar, agent de asigurari, vanzator, muncitor intr-o otelarie si lucrator la un centru de reciclare a hartiei. Aceasta experienta a avut o influenta importanta asupra scrisului sau, Hrabal transformand oamenii si intamplarile obisnuite intalnite in aceste medii in materie literara.
Hrabal a inceput prin a scrie poezie, insa consacrarea sa a venit prin proza. In anii 1950 a scris mai multe manuscrise, dar publicarea lor a fost dificila. Primele sale texte au fost supuse unor procese complicate de selectie si cenzura la editura Ceskoslovensky spisovatel, iar Lectii de dans pentru varstnici si avansati a fost printre primele lucrari care au atras atentia editorilor. Incepand cu anii 1960, Hrabal a devenit scriitor profesionist, iar opera sa a ajuns rapid una dintre cele mai importante aparitii ale literaturii cehe contemporane.
Un moment important in cariera sa a fost 1968, dupa invazia sovietica a Cehoslovaciei. Hrabal a fost impiedicat sa publice, iar unele dintre cartile sale au circulat in samizdat sau au fost publicate in strainatate. In 1975 a acordat un interviu cu caracter autocritic, dupa care autoritatile i-au permis din nou sa publice, desi multe texte au aparut in forme modificate de cenzura. Aceasta perioada a provocat controverse: unii disidenti l-au criticat pentru compromisurile facute, in timp ce altii au considerat ca Hrabal a incercat astfel sa isi pastreze posibilitatea de a scrie si de a ajunge la cititori.
Dintre operele din lista, Lectii de dans pentru varstnici si avansati (1964) este una dintre lucrarile reprezentative pentru stilul sau. Construita aproape ca un monolog interminabil, cartea reproduce fluxul unei povestiri orale, pline de personaje, amintiri, digresiuni si anecdote. Trenuri cu prioritate (1965) este o nuvela plasata in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, in care existenta cotidiana a unui tanar functionar feroviar se intersecteaza cu rezistenta antinazista. Adaptarea cinematografica a lui Jiri Menzel a obtinut in 1967 premiul Oscar pentru cel mai bun film strain si i-a adus lui Hrabal recunoastere internationala.
L-am servit pe regele Angliei (1971) este una dintre cele mai cunoscute opere ale sale. Romanul urmareste ascensiunea lui Ditie, un tanar chelner ambitios care isi construieste viata in Cehoslovacia traversata de marile schimbari politice ale secolului XX. Cu umor si ironie, Hrabal combina istoria, politica si destinul individual. O singuratate prea zgomotoasa (1977) prezinta viata unui muncitor care preseaza carti vechi intr-un subsol, salvand in acelasi timp fragmente din cultura pe care le considera pretioase. Cartea este una dintre cele mai poetice si filozofice creatii ale lui Hrabal, abordand raportul dintre cultura, memorie si distrugere. Scrisori catre Dubenka (1986) are un caracter mai autobiografic si epistolar, reunind reflectii despre viata, literatura, calatorii si conditia scriitorului.
Hrabal a fost casatorit cu Eliska Plevova, iar viata sa personala a fost strans legata de Praga, de berarii, artisti, muncitori si personaje pitoresti pe care le transforma in surse de inspiratie. Era cunoscut pentru placerea de a sta de vorba cu oamenii si pentru interesul fata de povestile lor. A avut o relatie speciala cu unchiul sau Pepin, un personaj excentric si foarte vorbaret, care a devenit o sursa importanta pentru universul sau literar. Criticii au remarcat tocmai aceasta capacitate de a transforma experienta banala in literatura.
Hrabal a murit in 1997, dupa ce a cazut de la fereastra unui spital din Praga; s-a presupus ca incerca sa hraneasca porumbeii. Pana atunci devenise unul dintre cei mai cunoscuti scriitori cehi si avea aproape cincizeci de carti publicate.
Critica literara il considera astazi unul dintre cei mai importanti si originali prozatori cehi ai secolului XX. A fost apreciat pentru stilul oral, umorul negru, ironia, imaginatia si capacitatea de a transforma personaje marginale si situatii cotidiene in literatura universala. Criticii au atras insa atentia ca opera sa este mai profunda decat imaginea unui scriitor al „umorului cehesc”: sub aparenta veselie se afla adesea pesimism, neliniste si meditatii asupra mortii, istoriei si conditiei umane. Hrabal este considerat, alaturi de Milan Kundera si Josef Skvorecky, unul dintre numele fundamentale ale literaturii cehe moderne.
Opere: L-am servit pe regele Angliei, Scrisori catre Dubenka. Lectii de dans pentru varstnici si avansati, O singuratate prea zgomotoasa, Minunea noastra cea de toate zilele, Trenuri cu prioritate.