Constantin Sergheevici Stanislavski, cunoscut in spatiul romanesc si sub forma adaptata C. Stanislavschi, a fost una dintre cele mai influente personalitati ale artei teatrale din secolul al XX-lea. Nascut la 17 ianuarie 1863, la Moscova, intr-o familie instarita de industriași, Stanislavski a crescut intr-un mediu in care cultura, muzica si arta erau intens cultivate. Numele sau real a fost Konstantin Sergeevici Alekseev, insa a adoptat pseudonimul Stanislavski pentru a-si proteja reputatia familiei, care privea cu retinere implicarea directa in teatru, considerat o profesie frivola pentru clasele inalte ale vremii.

Desi nu a urmat o scoala de teatru in sens clasic, Stanislavski a fost un autodidact pasionat, studiind arta actorului prin practica si prin observarea minutioasa a vietii. In 1888, a fondat Societatea de Arta si Literatura, iar in 1898, impreuna cu Vladimir Nemirovici-Dancenko, a infiintat renumitul Teatru de Arta din Moscova. Aceasta institutie avea sa devina centrul unei revolutii estetice in arta actorului si punctul de plecare al sistemului ce-i poarta numele.

Stanislavski a fost casatorit cu actrita Maria Perevsceikova (cunoscuta si sub numele de scena Lilina), alaturi de care a impartasit nu doar viata personala, ci si destinul profesional. In perioada post-revolutionara, a ramas activ in viata culturala sovietica, fiind implicat in organizarea educatiei teatrale si in reformarea ideologica a scolilor de actorie, desi nu s-a identificat niciodata pe deplin cu cenzura sau propaganda politica.

Din punct de vedere editorial, a inceput sa-si publice gandurile teoretice in anii '20, culminand cu aparitia cartii autobiografice Viata mea in arta in 1924. Aceasta lucrare, tradusa si in limba romana in anii 1950, constituie o marturie pretioasa asupra procesului de formare artistica si asupra dezvoltarii sistemului Stanislavski – o metoda psihologica si pedagogica ce a revolutionat pregatirea actorului modern. In paginile cartii, autorul rememoreaza momente esentiale din copilarie, primele contacte cu scena si fundamentele unei filosofii teatrale care pune accent pe adevarul interior, pe analiza emotionala si pe autenticitatea trairii scenice.

O alta lucrare fundamentala este Munca actorului cu sine insusi, publicata in 1938, in care Stanislavski dezvolta principiile prin care un actor isi construieste prezenta scenica pornind din interior, folosind memorie afectiva, concentrare si relaxare constienta. Cartea a fost gandita ca un manual de formare in doua volume, al doilea fiind Munca actorului cu rolul, publicat postum in 1957, care exploreaza etapele prin care un actor isi modeleaza personajul si interpreteaza textul dramatic in mod profund si sincer. Ambele lucrari au fost larg difuzate si adoptate in scoli de actorie din intreaga lume, inclusiv in Romania, unde metodele lui Stanislavski au influentat generatii intregi de artisti ai scenei.

Criticii literari si teatrali l-au receptat pe Stanislavski cu un amestec de admiratie si reverenta. In spatiul occidental, metoda sa a stat la baza formarii curentului realist si a generat o scoala de gandire ce a culminat cu Actor's Studio din Statele Unite, acolo unde actori precum Marlon Brando, Al Pacino sau Robert De Niro au dus mai departe mostenirea stanislavskiana. In Romania, cartile sale au fost traduse si incluse in bibliografia obligatorie a facultatilor de teatru, fiind considerate piloni esentiali ai pregatirii actorului profesionist.

Stanislavski a murit la 7 august 1938, la Moscova, insa ideile si sistemul sau traiesc mai departe in studiile de arta dramatica si in practica scenica moderna. Ramane, fara indoiala, o figura tutelara in istoria teatrului universal, un ganditor al emotiei scenice si un pedagog al sinceritatii artistice.

Opere: Viata mea in arta, Munca actorului cu sine insusi, Etica profesionala a actorului.