Florin Manolescu (1943–2015) a fost critic si istoric literar, profesor universitar, eseist si unul dintre cercetatorii importanti ai literaturii romane contemporane. S-a nascut la 11 ianuarie 1943, la Bucuresti, unde a urmat studiile de filologie romana si germana la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, intre 1963 si 1968. Din 1968 a fost asistent la Catedra de literatura romana, devenind conferentiar in 1990. Incepand din 1993 a lucrat la Universitatea Ruhr din Bochum, Germania, unde a devenit profesor de romanistica in 1995. Nu sunt foarte multe informatii publice despre viata sa privata, Manolescu fiind cunoscut mai ales prin activitatea universitara si cercetarea literara.

Activitatea sa publicistica a inceput inca din anii studentiei. A fost cronicar literar la reviste precum Amfiteatru, Romania literara, Arges, Flacara, Contemporanul si Luceafarul, publicand cronici si studii de literatura. Prima sa carte importanta a fost Poezia criticilor, aparuta in 1971 la Editura Eminescu, volum pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor. A colaborat si la lucrari colective de referinta, precum Dictionarul de literatura romana (Editura Univers, 1979) si Dictionarul scriitorilor romani (Editura Fundatiei Culturale Romane, 1995). A realizat, de asemenea, antologia in limba engleza The Phantom Church and Other Stories from Romania, publicata de University of Pittsburgh Press in 1996.

Dintre operele aflate in lista, Poezia criticilor (1971) este o lucrare dedicata raportului dintre critica literara si creatia poetica, demonstrand preocuparea lui Manolescu pentru analiza metodelor si perspectivelor critice. Literatura SF (1980) reprezinta una dintre primele incercari romanesti de amploare de a analiza literatura stiintifico-fantastica, privita nu doar ca literatura de consum, ci ca fenomen cultural si literar. Caragiale si Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii (1983) este o reinterpretare complexa a operei lui I. L. Caragiale, autorul urmarind diferitele mecanisme, strategii si niveluri de lectura ale scrierilor acestuia. Litere in tranzitie (1998) reuneste reflectii si analize despre literatura romana aflata intr-o perioada de schimbare, surprinzand transformarile culturale si estetice ale epocii.

Cea mai ampla si probabil cea mai importanta realizare a sa ramane insa Enciclopedia exilului literar romanesc 1945-1989, publicata pentru prima data in 2003 la Editura Compania. Lucrarea inventariaza scriitori, reviste, institutii si organizatii ale exilului romanesc si s-a bazat inclusiv pe cercetarile facute de Manolescu in perioada petrecuta la Bochum si pe documentele pastrate la Biblioteca Romana din Freiburg. A doua editie, revazuta si adaugita, a aparut in 2010 si a ajuns la peste 800 de pagini, cu numeroase articole noi si completari bibliografice.

Critica literara a primit favorabil activitatea lui Florin Manolescu, mai ales pentru caracterul documentar si originalitatea cercetarilor sale. Enciclopedia exilului literar romanesc a fost considerata o lucrare de referinta, fiind apreciata pentru amploarea informatiilor si pentru faptul ca a pus in valoare, intr-o maniera sistematica, o zona insuficient cercetata a culturii romanesti. Au existat si observatii critice privind anumite selectii si definirea foarte larga a notiunii de „exil”, insa acestea nu au diminuat importanta proiectului. Cercetatorii au subliniat ca lucrarea a contribuit decisiv la intelegerea si reintegrarea literaturii exilului in istoria culturala romaneasca.

Florin Manolescu ramane astfel o figura importanta a criticii si istoriei literare romanesti postbelice, remarcandu-se prin rigoare, eruditie si interesul pentru domenii mai putin cercetate, de la literatura SF pana la literatura exilului romanesc.

Opere: Misterul camerei inchise, Enciclopedia exilului literar romanesc 1945-1989, Caragiale si Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii, Literatura SF, Mentalistii, Poezia criticilor, Litere in tranzitie.