Fumiko Enchi (1905–1986) este considerata una dintre cele mai importante scriitoare japoneze ale secolului XX, o voce distincta care a explorat cu finete psihologica si sensibilitate temele legate de conditia feminina, dorinta, traditie si modernitate.

S-a nascut la 2 octombrie 1905 la Tokyo, intr-o familie cultivata. Tatal ei, Ueda Kazutoshi, a fost profesor universitar si un renumit lingvist, iar mama provenea dintr-o familie de samurai. Copilaria lui Fumiko a fost marcata de probleme de sanatate, ceea ce a facut ca educatia ei formala sa fie fragmentata; a urmat Scoala pentru Fete Joshi Gakuin, dar nu si-a putut finaliza studiile. Totusi, mediul familial i-a oferit acces la o biblioteca vasta, unde a descoperit atat literatura clasica japoneza, cat si opere ale dramaturgilor occidentali precum Ibsen si Strindberg. Aceste lecturi au format fundamentul culturii sale literare.

In 1930 s-a casatorit cu criticul literar Yoshimatsu Enchi. Casnicia lor nu a fost lipsita de tensiuni, iar experientele personale, inclusiv pierderi familiale si grave probleme medicale – printre care un cancer uterin urmat de interventii chirurgicale dificile – au influentat direct temele abordate in romanele sale. Fumiko Enchi a ramas o figura discreta, dar prin scrierile ei a pus in discutie aspecte esentiale ale vietii femeilor japoneze, adesea trecute sub tacere.

A debutat in anii ’20, scriind piese de teatru moderne. Prima lucrare importanta a fost Revolta de primavara tarzie (1926), o piesa inspirata de teatrul european. Totusi, adevaratul succes a venit dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, cand s-a orientat catre proza. Primul ei roman de rezonanta, Fetele unei masti (1949), a fost publicat in revista Shincho si a atras atentia criticii pentru modul in care analiza rolurile si identitatea feminina.

In 1955 a aparut Valurile, roman plasat intr-o casa de gheise, care descrie cu realism viata acestei lumi aflate in transformare in Japonia postbelica. In 1957, Enchi publica Femeia demon, considerata capodopera sa, un roman psihologic ce urmareste povestea unei femei tradate de sot, dar care reuseste sa-si regaseasca forta interioara si sa se razbune. Cartea a fost primita cu entuziasm si i-a consolidat reputatia literara.

Ulterior, scriitoarea a continuat sa exploreze teme precum dorinta, sexualitatea feminina si fragilitatea relatiilor familiale. Povestea fetei masurate (1961) a adus din nou in centrul atentiei complexitatea vietii interioare a femeilor, iar in lucrari ulterioare a continuat aceasta directie, analizand nu doar dramele individuale, ci si tensiunile dintre traditie si modernitate.

Un aspect remarcabil al activitatii sale este si traducerea in japoneza moderna a capodoperei clasice Povestea lui Genji, scrisa in perioada Heian de Murasaki Shikibu. Aceasta munca titanica a readus in atentia publicului una dintre cele mai vechi opere literare ale lumii si a confirmat statutul lui Fumiko Enchi ca figura culturala de referinta.

Receptarea critica a operei sale a fost in general foarte favorabila. A primit premii prestigioase, precum Premiul Noma si Premiul Tanizaki, fiind apreciata atat pentru profunzimea psihologica a personajelor, cat si pentru curajul de a aborda teme delicate, precum dorinta feminina, frustrarea si autonomia in cadrul unei societati marcate de traditie patriarhala. Criticii au considerat-o o voce aproape singulara a literaturii japoneze postbelice, aducand in prim-plan experienta intima a femeilor si reusind sa imbine tensiunea narativa cu meditatii profunde asupra conditiei umane.

Fumiko Enchi s-a stins din viata la 12 noiembrie 1986, la Tokyo. Astazi este considerata una dintre cele mai mari scriitoare japoneze ale secolului XX, alaturi de Tanizaki sau Kawabata, dar distincta prin perspectiva feminina si prin forta introspectiva a prozei sale.

Opere: Mastile.