Despre Gheorghe Craciun
Gheorghe Craciun (1950–2007) ramane una dintre figurile emblematice ale generatiei optzeciste, un scriitor si teoretician literar care a contribuit decisiv la schimbarea de paradigma in proza romana postbelica. Nascut la 8 mai 1950 in comuna Tartasesti, judetul Dambovita, Craciun si-a petrecut copilaria intr-un mediu rural care avea sa-i ramana aproape sufleteste, chiar daca intreaga sa cariera ulterioara s-a desfasurat in marile centre culturale si universitare. A urmat liceul la Targoviste, iar in perioada 1971–1975 a urmat cursurile Facultatii de Filologie, sectia romana-franceza, din cadrul Universitatii din Brasov. Dupa absolvire, s-a dedicat activitatii didactice si stiintifice, devenind de-a lungul timpului profesor universitar doctor la Facultatea de Litere a Universitatii „Transilvania” din Brasov, unde a format generatii intregi de studenti si cercetatori. Casatorit si tata a doi copii, Gheorghe Craciun a trait cu discreție, departe de scandaluri publice sau polemici inutile, concentrandu-se pe literatura si pe activitatea academica. A incetat din viata la 30 ianuarie 2007, la Brasov, lasand in urma o opera complexa si profunda.
Debutul sau literar s-a produs relativ tarziu, in 1982, cand a publicat romanul Acte originale. Copii legalizate la Editura Cartea Romaneasca. Aceasta aparitie a atras imediat atentia criticilor, fiind considerata un manifest estetic al generatiei ’80, prin tehnica experimentala si prin modul in care problematiza raportul dintre realitate si fictiune. Colaborarile sale s-au intins pe parcursul carierei cu reviste importante ale epocii, precum Romania literara, Amfiteatru, Vatra sau Euphorion, unde a publicat cronici, eseuri, fragmente de proza si texte teoretice. De asemenea, a publicat volume la edituri de prestigiu, intre care Cartea Romaneasca, Paralela 45 si Polirom, edituri care au sprijinit literatura generatiei sale si care i-au asigurat vizibilitate atat in randul criticilor, cat si al publicului cititor.
Printre operele sale majore se numara romanele Acte originale. Copii legalizate (1982), text de debut ce surprinde prin noutatea limbajului si prin jocul dintre document si fictiune; Compunere cu paralele inegale (1988), considerat unul dintre cele mai importante romane experimentale ale literaturii romane, prin modul in care deconstruieste conventiile narative traditionale; Frumoasa fara corp (1993), un roman al identitatii si al corporalitatii, care continua experimentele formale si temele obsedante ale autorului; Pupa russa (2004), poate cea mai cunoscuta lucrare a sa, multipremiata, unde Craciun exploreaza raportul dintre eros, moarte si alienare, intr-un text de o complexitate si de o intensitate aparte. Totodata, volumele sale eseistice si teoretice, precum In cautarea referintei (1994), Trupul stie mai mult. Fals jurnal la Pupa russa (2006) sau Jurnal (publicat postum), dezvaluie un scriitor aflat intr-un permanent dialog cu teoriile literare si cu propria sa creatie, oferind o reflectie profunda asupra literaturii ca forma de cunoastere.
Critica literara l-a receptat pe Gheorghe Craciun ca pe unul dintre cei mai importanti prozatori si teoreticieni ai generatiei ’80. A fost numit „teoreticianul generatiei” pentru capacitatea sa de a articula discursuri estetice complexe si pentru modul in care a explicat fenomenul literar optzecist. Scriitori ca Mircea Cartarescu sau Mircea Nedelciu au fost apropiati de universul sau literar, insa Craciun s-a distins prin sobrietatea si consistenta textelor sale, prin atentia acordata corporalitatii si raportului dintre text si realitate. Criticii i-au recunoscut nu doar originalitatea, ci si forta de a crea punți intre literatura, filosofie si teoria textului, ceea ce l-a transformat intr-un reper fundamental al literaturii contemporane.
Opere: Trupul stie mai mult, Frumoasa fara corp, Femei albastre, Compunere cu paralele inegale.