Henri Pirenne s-a nascut la 23 decembrie 1862, la Verviers, in Belgia, si a murit la 24 octombrie 1935, la Uccle, langa Bruxelles. A fost unul dintre cei mai importanti istorici belgieni si una dintre personalitatile care au contribuit decisiv la transformarea studiului Evului Mediu intr-un domeniu modern, bazat pe analiza critica a izvoarelor, pe cercetarea economica si sociala si pe intelegerea relatiilor dintre politica, comert, orase si structurile sociale.

Pirenne a studiat istoria la Universitatea din Liege, unde l-a avut profesor pe istoricul Godefroid Kurth. Si-a obtinut doctoratul in istorie in 1883, dupa care si-a continuat pregatirea la Paris, Leipzig si Berlin. In 1886 a fost numit profesor la Universitatea din Gand, institutie in cadrul careia avea sa ramana pana la retragerea sa din invatamant, in 1930. A predat istorie nationala si medievala si a avut un rol important in modernizarea studiilor istorice de la Gand, promovand o cercetare bazata pe documente si pe metode stiintifice. Intre 1918 si 1921 a fost rector al universitatii.

Primul razboi mondial a reprezentat o perioada dramatica pentru Pirenne. Dupa ocuparea Belgiei de catre Germania, istoricul a refuzat sa colaboreze cu autoritatile de ocupatie si a fost arestat in 1916, fiind trimis in detentie in Germania. Experienta captivitatii a avut o influenta profunda asupra gandirii sale si a contribuit la consolidarea pozitiei sale publice de intelectual belgian. Dupa razboi, reputatia sa internationala a crescut considerabil. A primit numeroase titluri academice onorifice, iar in 1933 a devenit primul laureat al Premiului Francqui.

Una dintre preocuparile centrale ale cercetarilor sale a fost evolutia oraselor si a comertului medieval. In Orasele Evului Mediu, aparuta in franceza in 1927 sub titlul Les villes du Moyen Age. Essai d'histoire economique et sociale, Pirenne analizeaza formarea oraselor medievale, dezvoltarea comertului, aparitia burgheziei si transformarea institutiilor urbane. Cartea isi are originea in cursurile sustinute de istoric in mai multe universitati americane in 1922 si a devenit una dintre lucrarile sale de referinta.

In La fin du Moyen Age, lucrare aparuta in doua volume in 1931, Pirenne participa la prezentarea transformarilor prin care lumea medievala trece intre sfarsitul secolului al XIII-lea si inceputul epocii moderne. Primul volum, dedicat perioadei 1285-1453, trateaza dezagregarea lumii medievale, in timp ce al doilea, pentru anii 1453-1492, urmareste aparitia noilor forme istorice care anunta epoca moderna. Volumele au fost publicate impreuna cu istorici precum Augustin Renaudet, Edward Perroy, Marcel Handelsman si Louis Halphen.

O alta lucrare fundamentala este Histoire de l'Europe des invasions au XVIe siecle, publicata postum, in 1936. Volumul reprezinta o sinteza ampla a conceptiei lui Pirenne asupra evolutiei Europei medievale si a fost realizat pe baza cursurilor si materialelor pe care istoricul le elaborase in ultimii ani ai vietii. Publicarea sa a permis transmiterea unei imagini de ansamblu asupra modului in care Pirenne intelegea transformarea Europei intre perioada invaziilor si secolul al XVI-lea.

Una dintre cele mai cunoscute si discutate idei ale sale se regaseste in Mahomed si Carol cel Mare, aparuta postum in 1937. Pirenne sustinea ca invazia musulmana si inchiderea treptata a Mediteranei pentru lumea occidentala au reprezentat un factor esential in transformarea civilizatiei europene si in aparitia unei noi structuri politice si economice in jurul Imperiului Carolingian. Teza a devenit cunoscuta drept „teza Pirenne” si a provocat numeroase discutii si reinterpretari in istoriografia medievala. Lucrarea isi are originea in cercetarile si cursurile sale din anii 1920-1930 si a fost publicata dupa moartea istoricului.

Henri Pirenne a fost, de asemenea, autorul unei ample Histoire de Belgique, publicata in sapte volume intre 1900 si 1932, lucrare care i-a adus o notorietate deosebita in Belgia si care a influentat profund modul de intelegere a formarii istorice a tarii. Cercetarile sale au depasit insa cadrul istoriei nationale, contribuind la dezvoltarea istoriei economice si sociale si la afirmarea orasului medieval ca subiect esential pentru intelegerea civilizatiei europene.

Opera lui Henri Pirenne a avut o influenta internationala considerabila. A fost apreciat pentru capacitatea de a reuni informatii politice, economice, sociale si demografice intr-o interpretare istorica de ansamblu. Ideile sale despre rolul comertului, al oraselor si al Mediteranei in evolutia Europei medievale au devenit puncte de referinta pentru generatii de istorici, chiar daca unele dintre tezele sale au fost ulterior revizuite sau contestate. Cercetarile sale au exercitat influenta si asupra noii istorii franceze reprezentate de Marc Bloch si Lucien Febvre si asupra dezvoltarii istoriei economice si sociale.

Prin amploarea cercetarilor sale, prin interesul pentru viata economica si urbana si prin capacitatea de a formula interpretari de larga perspectiva, Henri Pirenne ramane una dintre figurile fundamentale ale istoriografiei europene din prima jumatate a secolului XX. Lucrarile sale despre orasele medievale, sfarsitul Evului Mediu si transformarea Europei continua sa fie consultate si discutate in studiile dedicate istoriei medievale.

Opere: Orasele evului mediu, Mahomed si Carol cel Mare.