Mark Twain - Un yankeu la curtea regelui Arthur

Considerat unul din cele mai bune romane ale scriitorului american Mark Twain, „Un yankeu la curtea regelui Arthur” a apărut în 1889 la editura Chatto & Windus din Anglia. La momentul apariției sale, romanul a fost criticat de britanici pentru că oferea o altă perspectivă asupra istoriei și a perioadei de domnie a regelui Arthur. Ei îl acuzau pe Twain că ar fi pătat imaginea regelui, a curții sale și a idealurilor din jurul Mesei Rotunde. În prefața romanului, Mark Twain notează chiar că „neîmblânzitele legi și obiceuri” din carte aparțin istoriei și deși nu susține că acestea s-au întâmplat în secolul al VI-lea, el crede că există această posibilitate, din moment ce sunt dovezi că ele s-au întâmplat chiar în vremuri mai apropiate de scrierea romanului. Totuși, au fost critici care au lăudat lucrarea lui Twain și care au apreciat profunzimea cu care acesta analizează societatea și nedreptățile sale de-a lungul secolelor. Criticul și scriitorul american William Dean Howells considera că „Un yankeu la curtea regelui Arthur” este cel mai bun roman al autorului și totodată, o lecție pentru orice democrație. În România romanul a fost publicat în peste 10 ediții, care se găsesc spre vânzare pe site-ul Anticariatului Printre Cărți.

Romanul urmărește călătoria yankeului Hank Morgan în trecut, în Anglia secolului al VI-lea. El trăiește în Connecticut, în secolul al XIX-lea, dar în urma unei lovituri la cap se trezește la curtea regelui Arthur.  Având în minte imaginea plină de cavalerism a acelor vremi, Hank realizează că realitatea este alta și încearcă, cu știința secolului al XIX-lea, să analizeze și să găsească o soluție la problemele cu care se confruntă regatul. Povestea începe atunci când este luat prizonier de Sir Kay și dus la curte. Este condamnat cu arderea pe rug, însă pretinde că este vrăjitor și reușește să se salveze. El susține că va face să dispară soarele, și oameni chiar cred acest lucru, când, de fapt, el se folosește de o eclipsă. Devine rapid cel mai important sfătuitor al regelui și totodată rivalul lui Merlin. Cu ajutorul lui Clarence, cel cu care se împrietenise la început, când era prizonier, și alți câțiva băieți, Hank face și alte trucuri prin care reușește să atragă oamenii de partea sa, aceștia privindu-l ca pe un mare vrăjitor. Totuși, Hank încearcă să îmbunătățească condițiile din regat, și aduce la cunoștința oamenilor mai multe invenții cum ar fi săpunul, școala, bicicletele, periuța de dinți, baseballul ba chiar și telefonul și votul universal. El are susținerea regelui Arthur, în ciuda împotrivirii bisericii. Toate par să meargă pe făgășul cel bun și Hank se autoproclamă rege și reușește să închidă biserica, dar Merlin revine și își ia revanșa.

Deși cu multe momente de amuzament, romanul lui Mark Twain pune totuși un semn de întrebare asupra guvernării și a evoluției oamenilor. Deși Hank are cunoștințe pentru a face viața oamenilor mai bună, și, cunoscând istoria, poate evita mai multe probleme, dorința sa pentru o putere mai mare devine de nestăvilit. Mai mult, el profită de puținele cunoștințe și superstițiile oamenilor. Este o analiză excelentă a caracterului uman și, așa cum spunea Howells, este o lecție pe care oricine ar trebui să o citească într-o democrație. Este, de asemenea, și un protest al lui Twain împotriva mai multor autori ca Walter Scott, care au romanțat perioada regatului lui Arthur în mod deosebit.

„Un yankeu la curtea regelui Arthur” a fost adaptat în numeroase piese de teatru și film, unul din cele mai apreciate fiind muzicalul din 1949, regizat de Tay Garnett, avându-l în rolul principal pe Bing Crosby.