Milorad Pavic s-a nascut la 15 octombrie 1929, la Belgrad, si a murit in acelasi oras la 30 noiembrie 2009. A fost unul dintre cei mai importanti scriitori sarbi ai secolului XX, dar si poet, traducator, istoric literar si profesor universitar. A studiat literatura la Facultatea de Filosofie a Universitatii din Belgrad, pe care a absolvit-o in 1954, iar in 1966 si-a sustinut doctoratul la Universitatea din Zagreb, cu o lucrare dedicata poetului Vojislav Ilic si raporturilor sale cu poezia europeana. Activitatea sa academica a fost legata in special de literatura sarba din secolele al XVII-lea pana in al XIX-lea, cu un interes deosebit pentru baroc si simbolism. In 1991 a devenit membru al Academiei Sarbe de Stiinte si Arte.

In paralel cu activitatea universitara, Pavic a lucrat ca editor, critic si traducator. A tradus din autori precum Aleksandr Puskin, George Gordon Byron, Prosper Merimee si alti scriitori europeni si a fost preocupat de recuperarea si valorificarea literaturii sarbe vechi. In anii 1960 a lucrat la editura Prosveta, unde a coordonat colectii dedicate autorilor sarbi si literaturii universale. A colaborat cu publicatii literare si culturale si a realizat emisiuni radiofonice consacrate poeziei, muzicii si istoriei literare. Experienta sa de istoric literar si de cercetator al traditiei a devenit ulterior una dintre sursele importante ale prozei sale.

Pavic a debutat editorial cu poezie, dar si-a construit reputatia internationala mai ales prin proza experimentala. Cartile sale pun sub semnul intrebarii forma traditionala a romanului si relatia liniara dintre autor, text si cititor. El a imaginat carti care pot fi citite in mai multe directii, in care cititorul trebuie sa aleaga traseul narativ si sa participe la construirea sensului. Din acest motiv, opera sa este asociata frecvent cu literatura postmoderna si cu formele de literatura neliniara sau ergodica. Scriitorul a fost considerat ulterior un precursor al unor modalitati de lectura asociate cu hipertextul si literatura digitala.

Cea mai cunoscuta carte a sa este Dictionar khazar. Roman-lexicon in 100.000 de cuvinte, publicata pentru prima data in 1984. Romanul are forma unui dictionar si construieste o lume literara complexa in jurul hazarilor, al memoriei, al religiilor si al cautarii identitatii. Textul este alcatuit din intrari aparent independente, care se completeaza si se contrazic reciproc, permitand cititorului sa construiasca propriul parcurs. Cartea a devenit opera prin care Pavic s-a impus pe plan international si a fost tradusa in zeci de limbi. Criticii au remarcat caracterul radical experimental al romanului, care transforma dictionarul intr-o forma narativa si cititorul intr-un participant activ la lectura.

O alta lucrare esentiala este Peisaj pictat in ceai, aparuta in 1988. Romanul este construit dupa principiul unui joc de cuvinte incrucisate, iar structura sa permite cititorului sa se deplaseze prin poveste in moduri diferite. Istoria, mitologia, calatoria si memoria personala se intrepatrund, iar textul devine un labirint in care fiecare fragment poate deschide un nou traseu. Alaturi de Dictionar khazar si Partea launtrica a vantului sau roman despre Hero si Leandru, cartea face parte din nucleul operelor sale experimentale, prin care Pavic a redefinit raportul dintre forma cartii si modul de lectura.

Partea launtrica a vantului sau roman despre Hero si Leandru, publicata in 1991, reia mitul antic al lui Hero si Leandru si il transforma intr-o constructie literara in oglinda. Romanul poate fi parcurs din doua directii, fiecare dintre cele doua parti urmarind unul dintre personaje. Ultima iubire la Tarigrad, aparuta in 1994, continua interesul lui Pavic pentru formele narative neobisnuite si pentru combinarea literaturii cu jocul si divinatia. Romanul este conceput in legatura cu simbolistica tarotului, iar cititorul poate alege traseul povestii in functie de cartile de tarot.

Mantia de stele si Celalalt trup apartin aceleiasi perioade de maturitate creatoare in care Pavic continua sa exploreze raporturile dintre literatura, vis, religie, memorie si identitate. Celalalt trup, cunoscut in bibliografia internationala ca Drugo telo, este una dintre operele sale tarzii si face parte, alaturi de Dictionar khazar si Peisaj pictat in ceai, din categoria romanelor sale cu structuri neobisnuite si puternic autoreflexive. Unicat. Cartea cu o suta de finaluri dezvolta la randul sau ideea unei literaturi in care cititorul nu mai este doar receptor, ci poate participa la alegerea modului in care se incheie povestea.

Teatru de hartie, publicat in 2007, reuneste povestiri legate intre ele si continua experimentul lui Pavic cu granitele dintre povestire, roman si joc literar. Scriitorul a fost preocupat si de adaptarea propriilor carti pentru scena, iar Dictionar khazar a stat la baza mai multor spectacole de teatru in Serbia si in alte tari. Opera sa a avut o larga circulatie internationala: lucrarile lui Pavic au fost traduse in zeci de limbi si au aparut in sute de editii.

Milorad Pavic a fost casatorit cu istoricul de arta Branka Basta, iar mai tarziu cu scriitoarea si criticul literar Jasmina Mihajlovic, care a devenit principala biografa si administrator al mostenirii sale literare. A avut doi copii, Ivan si Jelena. Moartea sa, in 2009, nu a insemnat disparitia operei sale din circuitul cultural: cartile sale continua sa fie republicate, traduse si adaptate pentru teatru, iar Dictionar khazar ramane lucrarea cu care numele sau este cel mai strans asociat.

Prin modul in care a transformat cartea intr-un spatiu de explorare, Pavic a depasit limitele romanului traditional si a propus o relatie diferita intre scriitor, text si cititor. Opera sa combina istoria literara, mitologia, simbolurile religioase, visul, jocul si experimentul formal, motiv pentru care este considerata una dintre cele mai originale contributii ale literaturii sarbe contemporane la literatura universala.

Opere: Ultima iubire la Tarigrad; Celalalt trup; Mantia de stele; Peisaj pictat in ceai; Partea launtrica a vantului sau roman despre Hero si Leandru; Dictionar khazar. Roman-lexicon in 100.000 de cuvinte; Unicat. Cartea cu o suta de finaluri; Teatru de hartie.