Mircea Diaconu s-a nascut pe 24 aprilie 1949 in orasul Husi, judetul Vaslui. Este un nume cunoscut in cultura romaneasca atat ca actor, cat si ca scriitor, publicist si om politic. A urmat cursurile Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, absolvind in 1971 la clasa profesorului Moni Ghelerter. Este casatorit cu actrita Diana Lupescu si au impreuna doi copii. Cariera sa artistica este strans legata de Teatrul Nottara din Bucuresti, unde a jucat zeci de roluri importante. De asemenea, a avut o prezenta constanta si remarcabila in cinematografia romana, fiind distribuit in numeroase filme inca din perioada comunista si pana dupa 1990.

In plan literar, Mircea Diaconu a debutat cu volumul La noi, cand vine iarna, o carte care combina observatia sociala cu umorul fin si nostalgia. A continuat sa scrie si sa publice constant, abordand teme diverse: de la eseuri culturale si critice, pana la povestiri cu iz autobiografic si evocari despre lumea teatrului. Printre editurile cu care a colaborat se numara Cartea Romaneasca, Junimea, Humanitas si Polirom. A publicat de asemenea in diverse reviste literare si culturale, fiind prezent cu articole si eseuri pe teme de actualitate sau despre valori perene ale culturii romanesti.

Pe langa cariera artistica si literara, Mircea Diaconu a fost implicat si in viata politica. A fost senator, apoi deputat, iar in 2014 a fost ales membru al Parlamentului European ca independent. Aceasta latura a vietii sale a starnit atat aprecieri, cat si controverse, fiind considerat de unii o voce independenta si nealiniata, in timp ce altii au criticat stilul sau direct si nonconformist. A ramas insa constant in dorinta de a apara valorile culturale si de a sprijini creatorii din domeniul artistic.

Printre cele mai cunoscute opere literare ale sale se numara: La noi, cand vine iarna – volum de proza scurta in care autorul surprinde cu umor si sensibilitate episoade din viata rurala, intr-o cheie nostalgica si poetica. Scaunul de panza al actorului – o carte autobiografica si reflexiva despre viata in teatru, despre meseria de actor si relatia cu publicul si colegii de scena. Sugubina – volum cu povestiri scurte, dominate de ironie si observatie psihologica, in care autorul portretizeaza diferite tipologii umane in situatii adesea absurde sau hilare. Instantanee critice – colectie de eseuri si articole literare si culturale, ce ilustreaza gandirea critica si spiritul analitic al autorului. Cui i-e frica de Emil Cioran? – eseu dedicat filosofului roman, o incursiune in gandirea si stilul sau, scrisa cu respect dar si cu luciditate. Ion Creanga. Nonconformism si gratuitate – lucrare critica in care Mircea Diaconu propune o lectura moderna si originala a operei lui Creanga. In Bucurestii de odinioara – volum evocator despre capitala de altadata, cu atmosfera boema si descrieri pline de farmec si nostalgie. Mircea Steinul. Viata si opera, Cezar Baltag, Miscarea iconar – lucrari cu caracter monografic si eseistic, dedicate unor figuri si curente literare importante din Romania.

Critica literara l-a receptat in general favorabil, remarcand stilul sau direct, uneori colocvial, dar mereu onest si expresiv. Desi nu este un scriitor canonic sau doctrinar, Mircea Diaconu este apreciat pentru autenticitatea si firescul scriiturii sale. A ramas fidel unei literaturi in care viata, teatrul si cultura se impletesc firesc, iar vocea sa a adus un suflu proaspat in literatura contemporana. Prin tot ce a scris si a rostit, Mircea Diaconu se contureaza ca o constiinta artistica si civica, pastrand mereu echilibrul intre creativitate si responsabilitate.

Opere: La noi, cand vine iarna, Scaunul de panza al actorului, Sugubina, Mircea Steinul. Viata si opera, Ion Creanga. Nonconformism si gratuitate.