Ion Dragomir s-a nascut pe 18 iulie 1941, in Rosia, judetul Alba, si a decedat pe 14 aprilie 2015. A fost un poet, eseist si critic literar roman, recunoscut pentru viziunea sa filozofica si pentru contributiile sale la literatura romana postbelica. Dragomir a studiat la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, la Facultatea de Filologie, iar dupa terminarea studiilor a ales sa se dedice in totalitate literaturii, devenind o figura importanta in cercurile literare ale vremii. A fost un colaborator constant al mai multor publicatii literare, printre care „România Literară” si „Luceafărul”, si a semnat articole, eseuri si cronici literare care i-au consacrat locul in istoria literaturii romanesti. A fost si profesor, dar si autor al unor lucrari stiintifice, in special in domeniul arheologiei si istoriei.

De-a lungul carierei sale, Ion Dragomir a fost cunoscut nu doar pentru poeziile sale, ci si pentru eseistica filosofica in care a reflectat asupra sensului vietii, conditiei umane si asupra rolului literaturii in societate. Dragomir s-a remarcat printr-o profunzime intelectuala remarcabila si printr-o viziune asupra lumii care a combinat elemente din literatura moderna cu traditiile romanesti. Desi a fost un autor cu o orientare mai introspectiva, fara a se implica activ in politica, preocuparile sale filozofice si estetice l-au asezat in centrul unui curent literar de mare valoare. In ciuda stilului sau mai putin accesibil publicului larg, Dragomir a avut un impact semnificativ asupra literaturii romane, fiind apreciat de critici pentru subtilitatea si adancimea gandirii sale.

In ceea ce priveste opera sa, Dragomir a debutat cu volumele „Disperatii” (1941 si 1943), care au fost foarte bine primite in perioada respectiva. Aceste lucrari poarta semnatura unui autor care se afunda in tematici existentiale si metafizice, explorand conditia umana intr-o maniera lirica si intens emotionala. Poeziile din „Disperatii” sunt marcate de un ton dramatic si de o introspectie profunda, Dragomir fiind un autor care a incercat sa surprinda conflictele interioare ale individului. Aceasta colectie a stabilit un punct de plecare pentru cariera sa literara, fiind apreciata pentru forta si sinceritatea exprimarii.

Un alt volum important din opera sa este „Înghițitorul de vipere” (1942 si 1943), care exploreaza teme de mitologie si simbolism. Dragomir se foloseste de imagini puternice pentru a ilustra conflictele interne ale omului, iar aceasta lucrare a consolidat statutul sau de poet important al vremii. Aceasta lucrare are o aura misterioasa, fiind dedicata introspectiei si analizelor adanci ale naturii umane.

Dragomir a continuat sa scrie si sa publice lucrari filozofice si literare de referinta. „Aud fâșâitul piramidei” este o lucrare in care autorul reflecta asupra istoriei si destinului umanitatii, fiind o combinatie de filosofie si poezia de tip modernist. In acest volum, Dragomir exploreaza complexe teme existentiale si istorice, aducand un omagiu umanitatii si mitologiilor antice.

Printre lucrarile de referinta ale autorului se numara si „Monografia arheologica a Moldovei de Sud I”, in care Dragomir exploreaza istoria si arheologia regiunii Moldovei de Sud, reflectand despre radacinile istorice ale acestei zone. Acesta este un volum stiintific, dar cu o mare valoare literara, prin modul in care autorul a reusit sa imbine cercetarea academica cu literatura.

Lucrarea „Bucium” (3 volume) este o realizare semnificativa in cariera sa, un proiect vast care exploreaza istoria, cultura si traditiile romanesti, fiind considerat unul dintre cele mai importante lucrari ale autorului. Prin acest proiect monumental, Dragomir se adreseaza cititorilor care sunt interesati de aprofundarea istoriei si culturii romanesti, imbinand cercetarea stiintifica cu naratiuni literare captivante.

Ion Dragomir a fost un autor care a trait in umbra, dar care a lăsat o amprentă adâncă în literatura română. Criticii literari l-au apreciat pentru profunzimea gandirii sale, dar și pentru faptul că a reusit sa creeze o poezie unica, plina de semnificatii filosofice si estetice. Desi nu s-a bucurat de aceeasi faima publica precum alti autori contemporani, Dragomir ramane o figura esentiala in literatura română postbelică, fiind respectat atat pentru lucrările sale literare, cat si pentru cercetările sale stiintifice.

Opere: Disperatii, Bucium, Inghititorul de vipere, Aud fosnetul piramidei, Monografia arheologica a Moldovei de Sud I.